Și ura și durerea, speranța va renaște...
Și-atunci vai vouă, netrebnici și mișei,
Haini și pui de fiare, suflete de căței,
Căci zeci de mii de arme și zeci de mii de scuturi
Vor fi pe loc străpunse de foame și de plânsuri.
O lume bună, dreaptă, în veci nu se va naște
Chiar dacă mii de veacuri vom progresa spre astre
La ce ajută astrul, la ce ajută luna,
Dacă nu-i dai robiei, mult cautata: Milă,
La ce slujește luna flămândului copil
Dacă ea nu-i aduce o clipă de April?
La ce-i slujește mamei vorba aceea frumoasă
Precum că mama-i totul, e rază caldă-n casă?
La ce slujește lumii că mai trăim pe lume
Dacă-n această lume nu-i bob de-nțelepciune?
Treziți-va odată, voi oameni de pe Terra.
Dar la altă viață, o altă atmosferă!
Fi-ți buni unul cu altul, fiți oameni ître voi,
Și dați-va căldură, nu scârnă și gunoi!
Și dați-vă-omenie, dați-vă sentimente,
Nu faceți uz de vorbe și false complimente!
Atunci când toate-acestea vă vor intra în cuget,
În conștiință, inimi, în omenescul suflet,
Atunci doar vom fi oameni și vom putea vorbi,
De-adevărata lume. Ne vom putea iubi!
Niciun comentariu:
Comentariile noi nu sunt permise.