Ideal

.

Taci, inima, nu mai spune taina ta la tot pamantul,
Lasa taina ta in mine sa adorama precum vantul,
Geaba strigi ca niciodata n-ai stiut ce-i fericirea
Mult mai buna e tacerea decat in zadar - vorbirea.

Cine crezi c-o sa te-aline, cine crezi c-o sa te-ajute?
Cine crezi c-o sa te-ndemne spre carari neincepute?
Daca dai, tu da de-a pururi fara ca sa ceri drept plata
Decat sa poti face bine, sa ramai neintinata.

Vei gasi in lume inimi care la fel ca si tine
Sacrificiul lor prefera fara sa astepte bine.
Vin spre tine, mergi spre  ele dar te-asteapta trei momente
Grabeste-te dar invata din trecut: "Festina lente"

Trei momente, trei zagazuri, trei pietre de incercare:
Material, concretizat in aer, foc, pamant si mare
Este unul, este primul, dar nu este cel mai tare.
El nu se poate depasi daca ai ganduri barbare.

Tu, inima mea, asculta, de la mine ia povata
Cati iti sunt rob si stapanul, eu sunt cel ce te invata
Daca vrei sa ai izbanda si sa fii izbavitoare,
Daca vezi plangand pe unul, decat el sa plangi mai tare.

Si ajuta-l mic ceasornic care bati timpul intr-una,
Fa-l sa mai zambeasca-o clipa, fa-l sa creada iar in una,
Sfanta viata, ca-i frumoasa chiar de-i trai in suferinta
Si sadeste-n al lui suflet dor de lupta, da-i vointa!

Caci asa e de cand lumea, materia nestrunita
Loveste in noi cu ura, cu sete nepotolita
Si la rele cataclisme, daca n-avem ajutor
E ca si cum am fi-n groapa cu doua, nu cu-n picior!

Si nu-ti trebuie prea multe ca un ajutor sa dai,
Iti trebuie omenie, curaj, inima sa ai,
Dragoste de cel aproape chiar de-ti este nestiut,
Chiar de suferi pentru-acesta, ridica-l pe cel cazut!

Ce-i inima, n-am dreptate? - de ce taci nemultumita
Si in loc sa-mi urmezi sfatul te-ascunzi sub a mea aripa?
- De cand ma stiu, eu intr-una am facut bine la semeni;
Oare cat mai astepta-v-oi sa gasesc inima-asemeni?

- Lasa, draga inimioara, pelirini prin asta viata
Noi suntem sortiti de soarta sa-ncalzim tot ce ingheata
Dand caldura noastra toata celor ce-au de ea nevoie
Noi ne incalzim mai tare. Sa te plangi nu iti dau voie!

Deci mai bine ia aminte si asculta-ma pe mine
Sa te-nvat cum poti sa treci al doilea zagaz cu bine:
Sentiment este acesta, de nu-l trecut, esti ca pelinul
Dar atentie, micuta, este-nselator ca vinul.

Doua fete are pururi, de stii sa le vezi e bine
Alung-o pe cea urata, cea frumoasa-i pentru tine.
Dar de te lasi pacalita si de hid de te lasi furata
Ca un bumerang se-ntoarce. Binelui, rau ii ai plata!

Bucurie, intristare, peste suflet nori de ceata,
Ne culcam cu ele seara, ne sculam de dimineata.
Fiecare gusta-ntr-una din aceste stari de spirit.
Niciodata nu poti spoti: Gata, s-a sfarsit, et finit!

Tu inima mea cea buna, cata s-aduci alinare,
Cata sa dai fiecarui bucurie, nu-ntristare.
Dulcea vorba mult aduce, mult alean in suflet lasa.
Doar asa inima-i demna, cand in jur mangaieri lasa.

Este cineva mahnit sau deznajduit de viata?
Eu un sfat iti daruit tie, tu acelui da povata:
- "Omule, mai lasa jalea, uite-n jur de vezi seninul.
Cata ce frumoasa-i viata, ce frumos miroase crinul.

Nu prin plins si nici prin gemeri infruntam amorul vietii
Caci asa nu facem alta, pierdem anii tineretii!
Ia mai bine-n mana soarta si mai scutur-o de fiere
Si-o sa vezi ca are-ntransa, daca lupti si multe miere.

Cata, inima asemeni si tu sa te agoiesti
Cati de-atata intristare prea repede ostenesti
Da la toti dar ia-ti si tie, nu urit, frumos sa-ti fie
Gandul catre cei din juru-ti. De-i asa dar, slava tie.

Daca-asa vei face pururi esti aproape de izbanda.
Pururi tu sa vrei sa vindeci rani de inima plapanda,
Daca treci cu bine si aceasta-a doua incercare
Vei gasi in tine-o soata caci inima mea, esti mare!

Dar de ce te vad posaca si bati mult prea slab tic-tacul
Incat pe cadranul vietii mult mai greu se misca acul?
- Mult prea grea imi e ursita, singura in lumea mare,
Sa-mi auda ruga nici-o inima nu e in stare?

Lasa, draga inimioara, pelirini prin asta viata
Noi suntem sortiti de soarta sa-ncalzim tot ce ingheata.
Dand caldura noastra toata celor ce-au de ea nevoie
Noi ne incalzim mai tare. Sa te plangi nu iti dau voie!

Dar, prietena mea buna, hai sa-ti fac marturisire
Cine-ti e rob si stapanul, cui i-ai dat a ta iubire.
Pentru cine bati intr-una si pulsezi intr-una viata,
Cine iti da intr-una sfaturi, cine-ti da mereu povata.

Eu sunt zagazul cel din urma, eu sunt zagazul cel mai greu
Tu trebuie sa treci de mine sa poti urma pe drumul tau.
Dar iata despre ce e vorba, tu mic ceasornic obosit:
Aceleasi lucruri ma framanta ca si pe tine. Sunt sfarsit!

- Tu taci stapane bun si drept, pelerini prin asta viata
Noi suntem sortiti de soarta sa-nlcalzim tot ce ingheata.
Dand caldura noastra toata celor ce-au de ea nevoie
Chiar de ne racim prea tare, sa ne plangem n-avem voie.